aburca

Romanian

Etymology

Probably from a Vulgar Latin *aboricāre, derivative of Latin orior. Compare urca.

Pronunciation

  • IPA(key): /aburˈka/
  • Rhymes: -a

Verb

a aburca (third-person singular present aburcă, past participle aburcat) 1st conjugation

  1. (popular) to climb, ascend, go up
    Synonyms: urca, sui, cățăra

Conjugation

    conjugation of aburca (first conjugation, no infix)
infinitive a aburca
gerund aburcând
past participle aburcat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present aburc aburci aburcă aburcăm aburcați aburcă
imperfect aburcam aburcai aburca aburcam aburcați aburcau
simple perfect aburcai aburcași aburcă aburcarăm aburcarăți aburcară
pluperfect aburcasem aburcaseși aburcase aburcaserăm aburcaserăți aburcaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să aburc să aburci să aburce să aburcăm să aburcați să aburce
imperative — tu — — voi —
affirmative aburcă aburcați
negative nu aburca nu aburcați

Further reading

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.