acol

See also: Acol

Old English

Alternative forms

Etymology

From Proto-Germanic *aikulaz (fearful), derived from *aikaną which probably meant ("to rage, be violent").

Pronunciation

  • IPA(key): /ˈɑː.kol/

Adjective

ācol

  1. frightened, terrified, scared
  2. excited, trembling

Declension

Romanian

Noun

acol n (plural acoluri)

  1. obsolete form of ocol

Declension

Declension of acol
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative acol acolul acoluri acolurile
genitive-dative acol acolului acoluri acolurilor
vocative acolule acolurilor

References

  • acol in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN