afreta

Romanian

Etymology

Borrowed from French affréter.

Verb

a afreta (third-person singular present afretează, past participle afretat) 1st conjugation

  1. to charter (a ship)

Conjugation

    conjugation of afreta (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a afreta
gerund afretând
past participle afretat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present afretez afretezi afretează afretăm afretați afretează
imperfect afretam afretai afreta afretam afretați afretau
simple perfect afretai afretași afretă afretarăm afretarăți afretară
pluperfect afretasem afretaseși afretase afretaserăm afretaserăți afretaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să afretez să afretezi să afreteze să afretăm să afretați să afreteze
imperative — tu — — voi —
affirmative afretează afretați
negative nu afreta nu afretați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.