ajunare
Romanian
Etymology
Noun
ajunare f (plural ajunări)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | ajunare | ajunarea | ajunări | ajunările | |
| genitive-dative | ajunări | ajunării | ajunări | ajunărilor | |
| vocative | ajunare, ajunareo | ajunărilor | |||
References
- ajunare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN