alcătuit

Romanian

Etymology

Past participle of alcătui.

Adjective

alcătuit m or n (feminine singular alcătuită, masculine plural alcătuiți, feminine and neuter plural alcătuite)

  1. composite

Declension

Declension of alcătuit
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite alcătuit alcătuită alcătuiți alcătuite
definite alcătuitul alcătuita alcătuiții alcătuitele
genitive-
dative 		indefinite alcătuit alcătuite alcătuiți alcătuite
definite alcătuitului alcătuitei alcătuiților alcătuitelor

Verb

alcătuit (past participle of alcătui)

  1. past participle of alcătui
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.