aleator

Latin

Etymology

ālea +‎ -tor

Pronunciation

Noun

āleātor m (genitive āleātōris); third declension

  1. gambler, gamester

Declension

Third-declension noun.

singular plural
nominative āleātor āleātōrēs
genitive āleātōris āleātōrum
dative āleātōrī āleātōribus
accusative āleātōrem āleātōrēs
ablative āleātōre āleātōribus
vocative āleātor āleātōrēs

Synonyms

References

  • aleator”, in Charlton T. Lewis and Charles Short (1879) A Latin Dictionary, Oxford: Clarendon Press
  • aleator”, in Charlton T. Lewis (1891) An Elementary Latin Dictionary, New York: Harper & Brothers
  • aleator in Gaffiot, Félix (1934) Dictionnaire illustré latin-français, Hachette.

Romanian

Adjective

aleator m or n (feminine singular aleatoare, masculine plural aleatori, feminine and neuter plural aleatoare)

  1. alternative form of aleatoriu

Declension

Declension of aleator
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite aleator aleatoare aleatori aleatoare
definite aleatorul aleatoarea aleatorii aleatoarele
genitive-
dative
indefinite aleator aleatoare aleatori aleatoare
definite aleatorului aleatoarei aleatorilor aleatoarelor