aleurit
Romanian
Etymology
Borrowed from French aleurite.
Noun
aleurit n (plural aleurite)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | aleurit | aleuritul | aleurite | aleuritele | |
| genitive-dative | aleurit | aleuritului | aleurite | aleuritelor | |
| vocative | aleuritule | aleuritelor | |||
References
- aleurit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN