alocuțiune
Romanian
Etymology
Borrowed from French allocution.
Noun
alocuțiune f (plural alocuțiuni)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | alocuțiune | alocuțiunea | alocuțiune | alocuțiunele | |
| genitive-dative | alocuțiune | alocuțiunei | alocuțiune | alocuțiunelor | |
| vocative | alocuțiune, alocuțiuneo | alocuțiunelor | |||