alumtã
Aromanian
Alternative forms
Etymology
Inherited from Late Latin lū̆cta. Cognate with Romanian luptă. See also the variant form ljuftã, which was either borrowed directly from or influenced by Albanian luftë.
Pronunciation
- IPA(key): [aˈlum.tɨ], [aˈlum.tə]
- Hyphenation: a‧lum‧tã
Noun
alumtã f (plural alumti or alumte)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | (unã) alumtã | alumta | (nishti, nishte) alumti, alumte | alumtili, alumtile | |
| genitive-dative | a (unei) alumtã, alumti, alumte | ali, ale alumtã, alumti, alumte, a alumtãljei, alumtiljei, alumteljei | a (unor) alumti, alumte | a alumtilor, alumtiloru, alumtelor, alumteloru | |
The vocative is the same as the indefinite form of the nominative-accusative.
Related terms
References
- Cunia, Tiberius (2010) “alumtã”, in Dictsiunar a Limbãljei Armãneascã (in Aromanian), Constanța: Editura Cartea Aromãnã, page 139
- Papahagi, T. (1974) “alúmtă”, in Dicționarul dialectului aromân, general și etimologic, 2nd edition (overall work in Romanian and French), Bucharest, page 50
- Nikolaḯdis, K. (1909) “αλούμπτᾰ”, in Ετυμολογικόν λεξικόν της Κουτσοβλαχικής γλώσσης [Etymologikón lexikón tis Koutsovlachikís glóssis] (in Greek), Athens: Τύποις Π. Δ. Σακελλαρίου [Týpois P. D. Sakellaríou], page 24
- Dalametra, I. (1906) “alùmtă”, in Dicționar macedo-român (in Romanian), Bucharest, page 12
- Mihăileanu, Ștefan (1901) “alúmtă”, in Dicționar macedo-român (in Romanian), Bucharest: Carol Göbl, page 22