amăgitură

Romanian

Etymology

From amăgi +‎ -tură.

Noun

amăgitură f (plural amăgituri)

  1. (obsolete) swindling

Declension

Declension of amăgitură
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative amăgitură amăgitura amăgituri amăgiturile
genitive-dative amăgituri amăgiturii amăgituri amăgiturilor
vocative amăgitură, amăgituro amăgiturilor

References

  • amăgitură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN