ambuteia

Romanian

Etymology

Borrowed from French embouteiller.

Verb

a ambuteia (third-person singular present ambuteiază, past participle ambuteiat) 1st conjugation

  1. to bottleneck

Conjugation

    conjugation of ambuteia (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a ambuteia
gerund ambuteind
past participle ambuteiat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present ambuteiez ambuteiezi ambuteiază ambuteiem ambuteiați ambuteiază
imperfect ambuteiam ambuteiai ambuteia ambuteiam ambuteiați ambuteiau
simple perfect ambuteiai ambuteiași ambuteie ambuteiarăm ambuteiarăți ambuteiară
pluperfect ambuteiasem ambuteiaseși ambuteiase ambuteiaserăm ambuteiaserăți ambuteiaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să ambuteiez să ambuteiezi să ambuteieze să ambuteiem să ambuteiați să ambuteieze
imperative — tu — — voi —
affirmative ambuteiază ambuteiați
negative nu ambuteia nu ambuteiați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.