amenințătură

Romanian

Etymology

From amenința +‎ -ătură.

Noun

amenințătură f (plural amenințături)

  1. (obsolete) threat

Declension

Declension of amenințătură
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative amenințătură amenințătura amenințături amenințăturile
genitive-dative amenințături amenințăturii amenințături amenințăturilor
vocative amenințătură, amenințăturo amenințăturilor

References

  • amenințătură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.