amorți

See also: amorti

Romanian

Etymology

Inherited from Vulgar Latin *admortīre, derived from Latin mortuus (“dead”). Compare Aromanian amurtsãri.

Verb

a amorți (third-person singular present amorțește, past participle amorțit) 4th conjugation

  1. to benumb
  2. to deaden

Conjugation

    conjugation of amorți (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a amorți
gerund amorțind
past participle amorțit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present amorțesc amorțești amorțește amorțim amorțiți amorțesc
imperfect amorțeam amorțeai amorțea amorțeam amorțeați amorțeau
simple perfect amorții amorțiși amorți amorțirăm amorțirăți amorțiră
pluperfect amorțisem amorțiseși amorțise amorțiserăm amorțiserăți amorțiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să amorțesc să amorțești să amorțească să amorțim să amorțiți să amorțească
imperative — tu — — voi —
affirmative amorțește amorțiți
negative nu amorți nu amorțiți

Derived terms

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.