anacolut
Catalan
Noun
anacolut m (plural anacoluts)
Romanian
Etymology
Borrowed from French anacoluthe, from Latin anacoluthon.
Noun
anacolut n (plural anacolute)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | anacolut | anacolutul | anacolute | anacolutele | |
| genitive-dative | anacolut | anacolutului | anacolute | anacolutelor | |
| vocative | anacolutule | anacolutelor | |||