aparteu

Catalan

Verb

aparteu

  1. inflection of apartar:
    1. second-person plural present indicative/subjunctive
    2. second-person plural imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French aparté.

Noun

aparteu n (plural aparteuri)

  1. soliloquy

Declension

Declension of aparteu
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative aparteu aparteuul aparteuri aparteurile
genitive-dative aparteu aparteuului aparteuri aparteurilor
vocative aparteuule aparteurilor

References

  • aparteu in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN