aparteu
Catalan
Verb
aparteu
- inflection of apartar:
- second-person plural present indicative/subjunctive
- second-person plural imperative
Romanian
Etymology
Noun
aparteu n (plural aparteuri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | aparteu | aparteuul | aparteuri | aparteurile | |
| genitive-dative | aparteu | aparteuului | aparteuri | aparteurilor | |
| vocative | aparteuule | aparteurilor | |||
References
- aparteu in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN