aprinzăciune
Romanian
Etymology
Noun
aprinzăciune f (plural aprinzăciuni)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | aprinzăciune | aprinzăciunea | aprinzăciuni | aprinzăciunile | |
| genitive-dative | aprinzăciuni | aprinzăciunii | aprinzăciuni | aprinzăciunilor | |
| vocative | aprinzăciune, aprinzăciuneo | aprinzăciunilor | |||