aprinzătură
Romanian
Etymology
Noun
aprinzătură f (plural aprinzături)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | aprinzătură | aprinzătura | aprinzături | aprinzăturile | |
| genitive-dative | aprinzături | aprinzăturii | aprinzături | aprinzăturilor | |
| vocative | aprinzătură, aprinzăturo | aprinzăturilor | |||
References
- aprinzătură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN