arămi

Romanian

Etymology

From aramă +‎ -i.

Verb

a arămi (third-person singular present arămește, past participle arămit) 4th conjugation

  1. to copperplate

Conjugation

    conjugation of arămi (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a arămi
gerund arămind
past participle arămit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present arămesc arămești arămește arămim arămiți arămesc
imperfect arămeam arămeai arămea arămeam arămeați arămeau
simple perfect arămii arămiși arămi arămirăm arămirăți arămiră
pluperfect arămisem arămiseși arămise arămiserăm arămiserăți arămiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să arămesc să arămești să arămească să arămim să arămiți să arămească
imperative — tu — — voi —
affirmative arămește arămiți
negative nu arămi nu arămiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.