arătător
Romanian
Etymology
From arată + -ător.
Noun
arătător n (plural arătătoare)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | arătător | arătătorul | arătătoare | arătătoarele | |
| genitive-dative | arătător | arătătorului | arătătoare | arătătoarelor | |
| vocative | arătătorule | arătătoarelor | |||