arțag
See also: årtag
Romanian
Etymology
Borrowed from Hungarian harcag.
Noun
arțag n (plural arțaguri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | arțag | arțagul | arțaguri | arțagurile | |
| genitive-dative | arțag | arțagului | arțaguri | arțagurilor | |
| vocative | arțagule | arțagurilor | |||