arestant

Old French

Verb

arestant

  1. present participle of arester

Romanian

Etymology

Borrowed from German Arrestant.

Adjective

arestant m or n (feminine singular arestantă, masculine plural arestanți, feminine and neuter plural arestante)

  1. (obsolete) arrested

Declension

Declension of arestant
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite arestant arestantă arestanți arestante
definite arestantul arestanta arestanții arestantele
genitive-
dative
indefinite arestant arestante arestanți arestante
definite arestantului arestantei arestanților arestantelor

References

  • arestant in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN