arginta

Romanian

Etymology

From argint +‎ -a.

Verb

a arginta (third-person singular present argintează, past participle argintat) 1st conjugation

  1. to silver

Conjugation

    conjugation of arginta (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a arginta
gerund argintând
past participle argintat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present argintez argintezi argintează argintăm argintați argintează
imperfect argintam argintai arginta argintam argintați argintau
simple perfect argintai argintași argintă argintarăm argintarăți argintară
pluperfect argintasem argintaseși argintase argintaserăm argintaserăți argintaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să argintez să argintezi să arginteze să argintăm să argintați să arginteze
imperative — tu — — voi —
affirmative argintează argintați
negative nu arginta nu argintați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.