arnăuțel
Romanian
Etymology
Noun
arnăuțel m (plural arnăuței)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | arnăuțel | arnăuțelul | arnăuțeli | arnăuțelii | |
| genitive-dative | arnăuțel | arnăuțelului | arnăuțeli | arnăuțelilor | |
| vocative | arnăuțelule | arnăuțelilor | |||