articulație
Romanian
Etymology
Borrowed from French articulation. Equivalent to articula + -ție.
Noun
articulație f (plural articulații)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | articulație | articulația | articulații | articulațiile | |
| genitive-dative | articulații | articulației | articulații | articulațiilor | |
| vocative | articulație, articulațio | articulațiilor | |||