articulare

See also: articularé

Latin

Verb

articulāre

  1. inflection of articulō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

From articula +‎ -re.

Noun

articulare f (plural articulări)

  1. articulation

Declension

Declension of articulare
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative articulare articularea articulări articulările
genitive-dative articulări articulării articulări articulărilor
vocative articulare, articulareo articulărilor

Spanish

Verb

articulare

  1. first/third-person singular future subjunctive of articular