arvanit
Romanian
Etymology
Borrowed from Greek Αρβανίτης (Arvanítis). Doublet of arnăut.
Noun
arvanit m (plural arvaniți, feminine equivalent arvanită)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | arvanit | arvanitul | arvaniți | arvaniții | |
| genitive-dative | arvanit | arvanitului | arvaniți | arvaniților | |
| vocative | arvanitule | arvaniților | |||