ascultătură

Romanian

Etymology

From asculta +‎ -ătură.

Noun

ascultătură f (plural ascultături)

  1. listening

Declension

Declension of ascultătură
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative ascultătură ascultătura ascultături ascultăturile
genitive-dative ascultături ascultăturii ascultături ascultăturilor
vocative ascultătură, ascultăturo ascultăturilor

References

  • ascultătură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.