asemăna

See also: asemana

Romanian

Etymology

Inherited from Late Latin assimilāre, from similō, from Latin similis. Doublet of asimila and asambla.

Pronunciation

  • IPA(key): /a.se.məˈna/
  • Audio:(file)
  • Rhymes: -a
  • Hyphenation: a‧se‧mă‧na

Verb

a asemăna (third-person singular present aseamănă, past participle asemănat) 1st conjugation

  1. (transitive) to liken [with dative or cu ‘to’]
    Synonym: asemui
    • 1974, Sonnet 18, in Teodor Boșca, transl., Sonete, Cluj: Dacia, translation of original by William Shakespeare, page 61:
      Să te aseamăn cu o zi de vară?
      Shall I compare thee to a summer’s day?
  2. (reflexive or (obsolete) intransitive) to be like, resemble [with cu or dative; or (obsolete) with ca]
    Synonyms: semăna, aduce, se asemui, (obsolete) arăduce
  3. (reciprocal) to resemble each other, be alike
    Synonym: semăna
  4. (transitive, obsolete, of ground) to level
    Synonym: nivela

Conjugation

    conjugation of asemăna (first conjugation, no infix)
infinitive a asemăna
gerund asemănând
past participle asemănat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present asemăn
aseamăn 		asemeni aseamănă asemănăm asemănați aseamănă
imperfect asemănam asemănai asemăna asemănam asemănați asemănau
simple perfect asemănai asemănași asemănă asemănarăm asemănarăți asemănară
pluperfect asemănasem asemănaseși asemănase asemănaserăm asemănaserăți asemănaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să asemăn
să aseamăn 		să asemeni să asemene să asemănăm să asemănați să asemene
imperative — tu — — voi —
affirmative aseamănă asemănați
negative nu asemăna nu asemănați

Derived terms

Further reading

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.