asmuțător

Romanian

Etymology

From asmuța +‎ -tor.

Adjective

asmuțător m or n (feminine singular asmuțătoare, masculine plural asmuțători, feminine and neuter plural asmuțătoare)

  1. inciting

Declension

Declension of asmuțător
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite asmuțător asmuțătoare asmuțători asmuțătoare
definite asmuțătorul asmuțătoarea asmuțătorii asmuțătoarele
genitive-
dative 		indefinite asmuțător asmuțătoare asmuțători asmuțătoare
definite asmuțătorului asmuțătoarei asmuțătorilor asmuțătoarelor

Noun

asmuțător m (plural asmuțători)

Declension

Declension of asmuțător
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative asmuțător asmuțătorul asmuțători asmuțătorii
genitive-dative asmuțător asmuțătorului asmuțători asmuțătorilor
vocative asmuțătorule asmuțătorilor

References

  • asmuțător in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.