atrățel

Romanian

Etymology

Borrowed from Hungarian aracél.

Noun

atrățel m (plural atrăței)

  1. hound's tongue (Cynoglossum officinale)

Declension

Declension of atrățel
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative atrățel atrățelul atrăței atrățeii
genitive-dative atrățel atrățelului atrăței atrățeilor
vocative atrățelule atrățeilor