atribua
Portuguese
Verb
atribua
- inflection of atribuir:
- first/third-person singular present subjunctive
- third-person singular imperative
Romanian
Etymology
Borrowed from French attribuer.
Verb
a atribua (third-person singular present atribuează, past participle atribuat) 1st conjugation
- (obsolete, rare) to attribute
Conjugation
conjugation of atribua (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a atribua | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | atribuând | ||||||
| past participle | atribuat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | atribuez | atribuezi | atribuează | atribuăm | atribuați | atribuează | |
| imperfect | atribuam | atribuai | atribua | atribuam | atribuați | atribuau | |
| simple perfect | atribuai | atribuași | atribuă | atribuarăm | atribuarăți | atribuară | |
| pluperfect | atribuasem | atribuaseși | atribuase | atribuaserăm | atribuaserăți | atribuaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să atribuez | să atribuezi | să atribueze | să atribuăm | să atribuați | să atribueze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | atribuează | atribuați | |||||
| negative | nu atribua | nu atribuați | |||||
References
- atribua in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN