autoamăgire
Romanian
Etymology
Noun
autoamăgire f (plural autoamăgiri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | autoamăgire | autoamăgirea | autoamăgiri | autoamăgirile | |
| genitive-dative | autoamăgiri | autoamăgirii | autoamăgiri | autoamăgirilor | |
| vocative | autoamăgire, autoamăgireo | autoamăgirilor | |||