autocitat
Romanian
Etymology
Past participle of autocita.
Noun
autocitat n (plural autocitate)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | autocitat | autocitatul | autocitate | autocitatele | |
| genitive-dative | autocitat | autocitatului | autocitate | autocitatelor | |
| vocative | autocitatule | autocitatelor | |||
Verb
autocitat (past participle of autocita)
- past participle of autocita
References
- autocitat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN