autodenunțător
Romanian
Etymology
From autodenunța + -tor.
Adjective
autodenunțător m or n (feminine singular autodenunțătoare, masculine plural autodenunțători, feminine and neuter plural autodenunțătoare)
- self-denouncing
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | autodenunțător | autodenunțătoare | autodenunțători | autodenunțătoare | |||
| definite | autodenunțătorul | autodenunțătoarea | autodenunțătorii | autodenunțătoarele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | autodenunțător | autodenunțătoare | autodenunțători | autodenunțătoare | |||
| definite | autodenunțătorului | autodenunțătoarei | autodenunțătorilor | autodenunțătoarelor | ||||
Noun
autodenunțător m (plural autodenunțători)
- self-denouncer
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | autodenunțător | autodenunțătorul | autodenunțători | autodenunțătorii | |
| genitive-dative | autodenunțător | autodenunțătorului | autodenunțători | autodenunțătorilor | |
| vocative | autodenunțătorule | autodenunțătorilor | |||
References
- autodenunțător in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN