autodubă
Romanian
Etymology
From auto- + dubă.
Noun
autodubă f (plural autodube)
Declension
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | autodubă | autoduba | autodube | autodubele | |
genitive-dative | autodube | autodubei | autodube | autodubelor | |
vocative | autodubă, autodubo | autodubelor |