autoexaminare
Romanian
Etymology
From autoexamina + -re.
Noun
autoexaminare f (plural autoexaminări)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | autoexaminare | autoexaminarea | autoexaminări | autoexaminările | |
| genitive-dative | autoexaminări | autoexaminării | autoexaminări | autoexaminărilor | |
| vocative | autoexaminare, autoexaminareo | autoexaminărilor | |||
References
- autoexaminare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN