autojustifica
Romanian
Etymology
Borrowed from French auto-justifier.
Verb
a autojustifica (third-person singular present autojustifică, past participle autojustificat) 1st conjugation
- to self-justify
Conjugation
conjugation of autojustifica (first conjugation, no infix)
| infinitive | a autojustifica | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | autojustificând | ||||||
| past participle | autojustificat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | autojustific | autojustifici | autojustifică | autojustificăm | autojustificați | autojustifică | |
| imperfect | autojustificam | autojustificai | autojustifica | autojustificam | autojustificați | autojustificau | |
| simple perfect | autojustificai | autojustificași | autojustifică | autojustificarăm | autojustificarăți | autojustificară | |
| pluperfect | autojustificasem | autojustificaseși | autojustificase | autojustificaserăm | autojustificaserăți | autojustificaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să autojustific | să autojustifici | să autojustifice | să autojustificăm | să autojustificați | să autojustifice | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | autojustifică | autojustificați | |||||
| negative | nu autojustifica | nu autojustificați | |||||
References
- autojustifica in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN