avântare
Romanian
Alternative forms
- avîntare — 1953–1993 spelling
Etymology
Noun
avântare f (plural avântări)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | avântare | avântarea | avântări | avântările | |
| genitive-dative | avântări | avântării | avântări | avântărilor | |
| vocative | avântare, avântareo | avântărilor | |||
References
- avântare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN