bæn
Icelandic
Etymology
From Old Norse bœn, from Proto-Germanic *bōniz.
Pronunciation
- IPA(key): /paiːn/
- Rhymes: -aiːn
Noun
bæn f (genitive singular bænar, nominative plural bænir)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative | bæn | bænin | bænir | bænirnar |
| accusative | bæn | bænina | bænir | bænirnar |
| dative | bæn | bæninni | bænum | bænunum |
| genitive | bænar | bænarinnar | bæna | bænanna |