bălțătură

Romanian

Etymology

From bălțat +‎ -ură.

Noun

bălțătură f (plural bălțături)

  1. spot (on an animal)

Declension

Declension of bălțătură
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative bălțătură bălțătura bălțături bălțăturile
genitive-dative bălțături bălțăturii bălțături bălțăturilor
vocative bălțătură, bălțăturo bălțăturilor