bălmăji

Romanian

Etymology

From balmoș +‎ -i.

Verb

a bălmăji (third-person singular present bălmăjește, past participle bălmăjit) 4th conjugation

  1. to stammer

Conjugation

    conjugation of bălmăji (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a bălmăji
gerund bălmăjind
past participle bălmăjit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present bălmăjesc bălmăjești bălmăjește bălmăjim bălmăjiți bălmăjesc
imperfect bălmăjeam bălmăjeai bălmăjea bălmăjeam bălmăjeați bălmăjeau
simple perfect bălmăjii bălmăjiși bălmăji bălmăjirăm bălmăjirăți bălmăjiră
pluperfect bălmăjisem bălmăjiseși bălmăjise bălmăjiserăm bălmăjiserăți bălmăjiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să bălmăjesc să bălmăjești să bălmăjească să bălmăjim să bălmăjiți să bălmăjească
imperative — tu — — voi —
affirmative bălmăjește bălmăjiți
negative nu bălmăji nu bălmăjiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.