bărdăcuț

Romanian

Etymology

From bardac +‎ -uț.

Noun

bărdăcuț n (plural bărdăcuțe)

  1. diminutive of bardac

Declension

Declension of bărdăcuț
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative bărdăcuț bărdăcuțul bărdăcuțe bărdăcuțele
genitive-dative bărdăcuț bărdăcuțului bărdăcuțe bărdăcuțelor
vocative bărdăcuțule bărdăcuțelor

References

  • bărdăcuț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN