bătucătură
Romanian
Etymology
From bătucă + -ătură.
Noun
bătucătură f (plural bătucături)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | bătucătură | bătucătura | bătucături | bătucăturile | |
| genitive-dative | bătucături | bătucăturii | bătucături | bătucăturilor | |
| vocative | bătucătură, bătucăturo | bătucăturilor | |||
References
- bătucătură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN