bǫllr
Old Norse
Etymology
From Proto-Germanic *balluz, from Proto-Indo-European *bʰoln- (“round thing, bubble”).
Noun
bǫllr m (genitive ballar, plural bellir)
Declension
| masculine | singular | plural | ||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative | bǫllr | bǫllrinn | bellir | bellirnir |
| accusative | bǫll | bǫllinn | bǫllu | bǫlluna |
| dative | belli | bellinum | bǫllum | bǫllunum |
| genitive | ballar | ballarins | balla | ballanna |