bairactar
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish بیراقدار (bayrakdar). First attested in 1776.
Noun
bairactar m (plural bairactari)
- (obsolete) flag-bearer
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | bairactar | bairactarul | bairactari | bairactarii | |
| genitive-dative | bairactar | bairactarului | bairactari | bairactarilor | |
| vocative | bairactarule | bairactarilor | |||
References
- bairactar in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN