balansoar
Romanian
Etymology
Borrowed from French balançoire.
Noun
balansoar n (plural balansoare)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | balansoar | balansoarul | balansoare | balansoarele | |
| genitive-dative | balansoar | balansoarului | balansoare | balansoarelor | |
| vocative | balansoarule | balansoarelor | |||