balgiu
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish بالجی (balcı).
Noun
balgiu m (plural balgii)
- (obsolete) honey merchant
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | balgiu | balgiuul | balgii | balgiii | |
| genitive-dative | balgiu | balgiuului | balgii | balgiilor | |
| vocative | balgiuule | balgiilor | |||
References
- balgiu in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN