bandaja

Romanian

Etymology

From bandaj +‎ -a.

Verb

a bandaja (third-person singular present bandajează, past participle bandajat) 1st conjugation

  1. to bandage

Conjugation

    conjugation of bandaja (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a bandaja
gerund bandajând
past participle bandajat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present bandajez bandajezi bandajează bandajăm bandajați bandajează
imperfect bandajam bandajai bandaja bandajam bandajați bandajau
simple perfect bandajai bandajași bandajă bandajarăm bandajarăți bandajară
pluperfect bandajasem bandajaseși bandajase bandajaserăm bandajaserăți bandajaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să bandajez să bandajezi să bandajeze să bandajăm să bandajați să bandajeze
imperative — tu — — voi —
affirmative bandajează bandajați
negative nu bandaja nu bandajați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.