bandurar
Romanian
Etymology
Noun
bandurar m (plural bandurari)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | bandurar | bandurarul | bandurari | bandurarii | |
| genitive-dative | bandurar | bandurarului | bandurari | bandurarilor | |
| vocative | bandurarule | bandurarilor | |||