bețivi
Romanian
Etymology
From bețiv.
Verb
a bețivi (third-person singular present bețivește, past participle bețivit) 4th conjugation
Conjugation
conjugation of bețivi (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a bețivi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | bețivind | ||||||
| past participle | bețivit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | bețivesc | bețivești | bețivește | bețivim | bețiviți | bețivesc | |
| imperfect | bețiveam | bețiveai | bețivea | bețiveam | bețiveați | bețiveau | |
| simple perfect | bețivii | bețiviși | bețivi | bețivirăm | bețivirăți | bețiviră | |
| pluperfect | bețivisem | bețiviseși | bețivise | bețiviserăm | bețiviserăți | bețiviseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să bețivesc | să bețivești | să bețivească | să bețivim | să bețiviți | să bețivească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | bețivește | bețiviți | |||||
| negative | nu bețivi | nu bețiviți | |||||
References
- bețivi in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN